Ratele tarcate zboara oblic

Da... ii multumesc lui Dumnezeu. Pentru ce? Pentru ca am trecut de ceva timp de la abonament la cartela. Si de cam trei ori pe luna primesc bonusuri pentru apelurile primite. Pare un lucru bun? Guess again...

De miine o sa incep sa-mi tin telefonul inchis. Prea ma streseaza lumea.

Telefonul meu suna la:

06.30: "Alex, azi e joi. /Da, stiu. Si? / Si avem iconologie de la 8. / Da, stiu. Si? / Si se face?/ Da, se face. Hai, ma lasi? / Da mai vroiam sa te intreb...bla...bla...bla " Asta trebuie sa suport la o ora la care inca ma mai ling mitele de somn ce mi-e.

7.25: "Alo, Alex, scuze, te-am deranjat? / Da / Ai vorbit cu proful, ca mie mi-a zis Xulescu ca nu se face. / Se face, hai pa. / Stai ca voiam sa-ti mai zic ca...bla...bla...bla " Toata conversatia se desfasoara in timp ce, de draci, incerc sa ma sufoc cu periuta de dinti . Nu ma intrebati cum se poate, va spun eu...cu putina dexteritate se poate.

7.56: "Salut. Zi si mie unde avem? / E308."
7.57: "Avem cumva in E-uri? / Nu, avem in III 1.1."
7.59: "Salut. Unde esti? / Pe WC. Ce vrei? / Pai zi si mie unde avem ore? / In AII." - Sta-mi-ar cafeaua in git si tigara pe trahee. Data viitoare se se invete sa nu mai sune la ore din astea. De fapt aveam in O1, dar nu mai conteaza :D

Trece si seminarul asta cu bine; primesc vreo citeva mesaje de "multumire".

10.45: "Buna. Vroiam doar sa vad ce faci. / Impachetez o veverita in staniol!"

12.37: "Salut vara-mea. Ma plictiseam si m-am gindit sa te sun." Da oameni buni, sunati-ma. Ca doar eu n-am lucruri mai bune de facut decit sa vorbesc cu voi. Si asa mi-ati omorit hamserul. A devenit saracul schizofrenic de cit mi-a sunat telefonul. Ieri mi-a spus ca nu mai rezista si s-a spinzurat de odorizantul de la WC. Multumesc.

bla...bla...bla...bla... in stilul asta inca vreo citeva ore

Si cel mai criminal telefon:

20.08 Ma suna mama. Cum nu vorbesc in timp ce conduc, nu raspund. 20.09: Mai suna o data mama. 20.11 Ia ghici! tot mama. Deja dupa 4 telefoane se satura saraca. Asa ca... 20.14 Suna tata. 20.16 Tata again.
La un semafor sun eu: "Da, dom'le, ce vrei? / Stii...mi-e a minca ceva bun. Nu-mi cumperi si mie ceva cind vii?"

Da, sigur... Oameni buni, sa stiti ca imi face placere. Imi face placere sa fac pe comis voiajorul.
Imi face placere ca ma sunati mai ceva ca pe centralista de la informatii.
Imi face placere sa va aud povestindu-mi cite betisoare ati murdarit voi cu ceara dintr-o ureche.
Imi face placere ca nu am nevoie de ceas desteptator dimineata (ca oricum se gaseste careva sa ma sune).
Si nu in ultimul rind... imi face placere ca... imi face placere.

Dupa cum vedeti...nu mai pot de placere. Zilnic, sistematic, de n'spe ori pe zi. Si pentru ca vreau sa imi intelegeti placerea ce ma zguduie pina in strafundul sufletelului meu de copil fara hamster...va dedic o melodie: Parazitii - Da-te-n gitu' matii

No offence intended...Iar pentru cei care se simt, ata ete.

Da, cam la concluzia asta am ajuns eu dupa numeroase experiente in care erau inclusi si barbatii.

Iata 5 motive pt care barbatii sint niste porci:

1. Vor intotdeauna un singur lucru, fara exceptii
2. Se indragostesc cind il obtin si le trece dupa ce-l obtin
3. Niciodata nu suna dupa ce-l obtin
4. Ar minti, insela, fura, omori sau plati pentru a obtine acel lucru
5. Din cind in cind, fara a fi implicate femei, isi mai "ofera" si singuri acel lucru
   

Acum, sa explic...pentru a nu mai exista confuzii. Acel lucru se numeste BAUTURA.

1. Bautura vor barbatii intotdeauna
2. Se indragostesc cind il obtin: pentru ca sint prea beti ca sa mai vada cum arata femeia din fata lor
Le trece dupa ce-l obtin: pentru ca se trezesc la realitate si se sperie de femeia din fata lor
3. Niciodata nu ar suna dupa ce-l obtin: pentru ca in momentul ala sint prea beti ca sa mai retina vreun numar de telefon
4. Ar minti ca sa obtina bautura
Ar insela ca sa obtina bautura
Ar omori ca sa obtina bautura (mai rar, dar s-au vazut cazuri)
Ar plati ca sa obtina bautura (cea mai rapida si des intilnita metoda)
5. Isi mai ofera si singuri acel lucru: pentru ca unii dintre ei stiu cum se fabrica tuica sau vinul

Deci, q.e.d

Multumesc lui Dumnezeu ca nu am foarte multi prieteni cu aceste doua nume. Multumesc lui Dumnezeu ca am prieteni Fredy, Dragos, Carmen...din astia care nu-si sarbatoresc onomastica. Si multumesc lui Dumnezeu ca nici ai mei parinti nu au prea multi prieteni "onomastici".

Astazi insa am suportat pe pielea mea exceptia de la regula. Un Gabriel si-o Mihaela in aceeasi casa...sot si sotie. M-au tirit ai mei; asta este. M-am gindit ca nu poate fi chiar asa de rau: o pastramioara, o fripturica, o prajiturica, suculet...alea alea. Wrong. De cum am intrat pe usa am gasit una bucata copil nevrotic de 2 ani care controla prin dulapuri. Ma-sa, Mihaela, tipa la el de zor nevoie. El nimic. Oale pe jos, linguri si furculite aruncate spre capul meu (nici chiar cap, putin mai jos ca nu avea el forta). Ma asez la masa, vorba aia...daca tot tre' sa suport chinul, macar sa maninc ceva bunut. Vezi sa nu. Pustiulica se ia de fusta mea, si de sireturile de la cizme, si de bratara de la mina...mai vroia si clama din par. Aia de la masa rasuflau usurati: Bibi (drecusorul) si-a gasit ocupatie.

Dupa 30 de minute de stres continuu...nu reusisem decit sa beau jumatate de pahar cu apa plata (ca suculet nu aveau) si sa gust fortat din bunatate de biberon cu lapte a lui Bibi. I-am luat pe ai mei prin invaluire: mi-e rau; ma doare capul; laptele era stricat si-mi vine sa vomit; hamsterul m-a sunat si mi-a spus ca e pe moarte; psihiatrul ma asteapta la usa sa-mi dea calmantele.
Scapasem...

Auzisem acum ceva timp ca dentistii au cea mai mare rata a sinuciderii (cica din cauza ca umbla toata ziua prin gurile oamenilor).

Ei, totusi eu indraznesc sa contrazic afirmatia de mai sus. Dupa o ora in sala de asteptare a dentistului meu, am ajuns la o concluzie: pacientii care asteapta la dentist/oftalmolog/ginecolog si ce mai vreti voi, sint cei mai predispusi la sinucideri. Nu m-au trecut niciodata ginduri dintr-astea, dar dupa ce am cunoscut-o azi pe "Tanti X" mi-am schimbat parerea. Sa va explic:

Ea era deja ajunsa. Contempla la iarba care creste in fata cabinetului. M-am asezat (dintr-o mare gresala) pe scaunul de linga ea. Mi-am pus castile in urechi, in speranta ca o sa ma lase in pace daca vede ca nu sint atenta la conversatia despre proteze, pe care o purta cu tipa din fata mea. Da, si mi-a mers figura timp de un sfert de ora. Apoi am ramas eu cu ea, singure. Asa ca mi-am pus in practica tehnicile de evitare: muzica data la maxim, pozitie pe scaun schimbata. Perseverenta insa tanti asta. Nu s-a dat batuta pina nu m-a facut sa renunt la ideea de a mai asculta muzica pentru a fi atenta la ce zice ea.

Draguta cum sint (asta zic eu, nu si ceilalti), am ascultat-o vorbind pe rind despre proteza ei de 15 milioane, despre nepotul de la Negruzzi care a luat-o pe cai gresite, despre nora-sa si cei trei copii care si-au gresit drumul in viata. Am avut deci o ora foarte interesanta... tanti aia vorbea, iar eu ma uitam la ea zimbitoare, aprobind-o din 5 in 5 minute cu replici de genul "asa e", "aveti dreptate", "normal". Nu s-a prins saracuta ca in timp ce cuvintele treceau pe linga mine eu ma gindeam cum sa scap mai repede din "ghearele" ei. Sa mimez un atac de panica , sa ma spinzur cu castile de la reportofon de calorifer, sa ma apuc de rontait frunzele ficusului murdar de var, in speranta ca am sa fac intoxicatie instantaneu si or sa vina aia sa ma ia cu salvarea...

Dupa aproape o ora de supliciu, multumesc lui Dumnezeu, i-a venit ei rindul. Am ramas singura. Eu cu mine si cu gindurile mele. A, si cu amintirea despre "Tanti Y" pe care am intilnit-o saptamina trecuta tot in sala de asteptare. Ea era cea care a tinut mortis sa intre inaintea mea, ca vezi doamne, avea femeia probleme urinare si nu putea astepta (probleme pe care a dorit sa mi le explice amanuntit).

Dupa experientele astea, o singura nedumerire mai am. Ce ti-e si cu necunoscutii astia, gata sa-si puna viata pe tava in fata ta? Tie iti vine s-o iei la fuga iar ei te streseaza cu proteze, plagi, probleme urinare sau tipuri de gindaci.

Oameni buni. Nu ma intereseaza! Si in virtutea acestui lucru nici n-am sa mai calc in viata mea prin salile de asteptare.

Asta sint eu... un copil mic si ratacit. Ratacit(a) in hatisurile blogului. Ma simt aiurea printre straini care scriu bine si scriu des... Hope to keep up.

Asa ca incep si eu cu... a fost odata. A fost odata un om care a dat la jurnalism. Si a sperat omul ca totul o sa fie "dragut", ca profesorii or sa fie de gasca si colegii frumosi. Si mai spera omul asta ca timpul o sa treaca repede, ca practica o sa fie floare la ureche si ca in domeniu or sa i se deschida toate usile. Ca un om normal ce era, si el credea in zicala "speranta moare ultima".
Si curios chiar, zicala s-a adeverit. S-a adeverit ieri. Mai intii i-au murit pisica si hamsterul din dotare, apoi cheful de viata si, incet, incet, i-a murit si increderea in ceea ce face. Azi... i-a murit insa si speranta. L-a prins furtuna in Podul de Piatra si omul si-a vazut speranta "spalata" si dusa la vale pe apele Bahluiului (sau pe apa simbetei daca vreti, desi e luni).

Acum omul nu mai e in Iasi. Fuge ca fraierul de-a lungul Bahluiului, poate reuseste sa-si prinda speranta din urma.

Eu ii urez bafta, dar stiu ca e in zadar.